Fizioterapia joacă un rol cheie atât în prevenirea, cât și în tratamentul tulburărilor de mișcare la copii, și astfel în prevenirea durerilor la vârsta adultă. Din cauza activității fizice reduse și a aportului energetic crescut, în populația infantilă crește incidența obezității, a posturii defectuoase și a altor tulburări funcționale. Până la 42% dintre copii au fost diagnosticați cu postură defectuoasă în timpul controalelor preventive.

Pediatrul este adesea primul care observă problemele și recomandă vizita la un fizioterapeut. În timpul controalelor se verifică cum se dezvoltă copilul din punct de vedere motor – la bebeluși se urmărește dacă se întorc corect, ridică capul și altele asemenea. La copiii mai mari se evaluează postura și corectitudinea mișcării.

Fizioterapie în perioada nou-născutului

La nou-născuții cu risc, în special cei născuți prematur, fizioterapia este esențială. Ajută la identificarea timpurie a modului în care copilul se dezvoltă corect și, dacă este necesar, se începe imediat exercițiul – ideal până la trei luni. Se folosesc metode speciale care susțin dezvoltarea naturală a mișcării, de exemplu metoda Vojta. Este important să se urmărească cum ține copilul corpul, cum se mișcă și cum reacționează – aceste semnale pot indica dacă totul este în regulă.

Fizioterapie în perioada sugarului și a copilului mic

În această perioadă, fizioterapia se concentrează pe rezolvarea asimetriilor, întârzierilor în dezvoltarea mișcării și a statului în poziție verticală, tulburărilor tonusului muscular (hipotonie/hipertonie) și coordonării neuromusculare. O problemă frecventă este, de exemplu, dezvoltarea deficitară a articulației șoldului (displazie de șold). 

Metodele fizioterapeutice utilizate includ metoda Vojta sau conceptul Bobath, al cărui scop este de a susține modele de mișcare de calitate – pentru ca copilul să se întoarcă corect, să stea pe scaun, să se târască sau să meargă. O parte esențială a terapiei este și educația părinților privind manipularea corectă a copilului (așa-numitul „handling”), deoarece exercițiile efectuate acasă joacă un rol cheie în eficiența tratamentului.

Fyzioterapie în perioada preșcolară și școlară

La vârsta preșcolară și școlară, fizioterapia se concentrează în principal pe corectarea posturii defectuoase, inclusiv a posturii scoliotice, sau a tulburărilor de mers (de exemplu, rotirea internă a membrelor inferioare, picioare plate, etc.). De asemenea, pot apărea afecțiuni neuromusculare care se pot manifesta prin întârziere în dezvoltarea motorie (de exemplu, împiedicarea mersului, oboseală). 

Formarea boltei piciorului este naturală până la vârsta de 5 – 6 ani. Suportul cu tălpi ortopedice nu este de obicei necesar, cu excepția cazului unei deformări. Mult mai mult ajută stimularea tălpilor – de exemplu mersul desculț sau exercițiile cu mingi de masaj.

Exercițiile se desfășoară într-un mod distractiv, prin jocuri și mișcare. Se folosesc, de exemplu, accesorii de echilibru, cățărare, diferite tipuri de exerciții de stabilizare sau metodologii speciale pentru întărirea sistemului profund de stabilizare. Un rol cheie îl joacă implicarea activă a părinților, care exersează regulat cu copilul în mediul de acasă. Atenția ar trebui acordată și activităților zilnice - statul pe scaun la școală, poziția de somn, alegerea ghiozdanului școlar, sportului, încălțămintei etc.